La un moment dat circula pe internet o poză care ilustra diferenţa de abordare a modului de a protesta. Pe lângă ucrainieni, greci şi, dacă-mi amintesc bine, bulgari, care erau prezentaţi în imagini ca foarte combativi, imaginea cu românii care protestau arăta nişte tipi pe o bancă, mâncând seminţe, aparent dezbătând în mod aprins un anumit subiect. Din păcate, nu mai găsesc poza, aşa că trebuie să vă mulţumiţi cu descrierea asta lacunară. Oricum, înţelegeţi ideea.

Ultima flacără aprinsă în materie de proteste (toamna vine cu proteste, cum vine primăvara cu alergii) este cea din Baroul Cluj. Tangenţial am zis şi noi de protest aici. Ieri, Baroul Cluj a luat poziţie oficială faţă de incidentul care probabil va rămâne în istorie ca jurisprudenţa ajuridică “Să vină jandarmii!”.

Evident, gestul Baroului de a-i ţine partea doamnei avocat, respectiv de a trage o plângere la CSM pe post de semnal de alarmă este lăudabil. Noi ne întrebăm cât e de sincer. Şi mai ales în ce măsură ar fi fost observat, dacă nu ar fi ajuns în presă prin grija avocatului scos afară sau a reporterului aflat pe fază.

Există n incidente asemănătoare, probabil săptămânal, cu judecători sictiriţi pe avocaţi din cine ştie ce motive întemeiate sau nu, cu funcţionari de arhivă care n-au niciun chef de munca lor şi servesc la ghişeu un ignore cu siglă luminoasă şi aşa mai departe. Câte ajung în presă? Probabil, 1%. De ce? Fiindcă aşa e sistemul. Nu supărăm judecătorul cu datul prin presă a ceea ce face el în sala de judecată fiindcă ne mai vedem cu el şi în alte cauze şi poate după aceea ne-o luăm în bască constant şi nu ne mai caută clienţii. Ca norocu’, tânăra magistrat poate fi luată la şuturi că doar e jude tinerel, fără greutate, poate fără permanenţă pe la judecătoria clujeană. Când a ajuns vreunul din grei în presă pe motiv că a urlat la avocat, martor, reclamant, pârât, inculpat, parte civilă etc.? Nu ne amintim de-aşa ceva.

Exista sau mai există, dar nu se vede deloc, la nivel de Barou Comisia incidentelor procedurale. Pe site, comisia asta nu a mai făcut nimic din 2006 încoace. În teren, se simte exact ca pe site.

Facem proteste, de acord. Purtăm banderole albe şi îmi şi închipui magistraţi cu voce tremurândă la vederea ei, care vor vorbi frumos şi vor respecta drepturi, nu vor respinge cereri că aşa vor muşchii lor neprocedurali, vor asculta avocatul, nu vor da ignore de ghişeu cu siglă dublu luminoasă.

Şi după ce le vom da jos, vom uita cu toţii de ce le-am purtat, ne vom întoarce la onorarii încasate pentru a ni se striga sau, mai amabil, spune pe un ton sec: mai pe scurt, avocate, că minuta-i scrisă.

(Sursă poză)