La noi în redacţie se citeşte mult. De aceea, deseori, lipsim din spaţiul virtual. Vrem să fim ăia care citesc mai mult decât scriu. Robi a propus la un moment dat să scriem şi alte chestii decât miştouri legate de facultate sau blesteme la adresa parchetarilor şi miliţienilor. Loieru a zis că n-o să prindă, da’ din punctul lui de vedere poate să scrie cine ce vrea. Doar e domocraţie.

Aşa am ajuns să vă propunem din când în când subiecte mai exotice decât infracţiunea continuată. Aşa am ajuns să discutăm a doua oară cu Andrei Ruse, după ce, recent, am publicat un interviu cu el despre ultima sa carte, Zaraza. Acum, Andrei a pornit împreună cu echipa sa de la Hyperliteratura pe drumul periculos al publicării de cărţi. Cum în România se cumpără cărţi mai rar decât diamante, noi îi dorim noroc chior. Mai multe vă spune interviul. Dacă vă mai pasă de cultura română, buy the shit!

Redacţia Loieri: De ce vă zbateţi să faceţi oamenii să înţeleagă că cititul e important şi chiar sănătos? Vă plac luptele fără sorţi de izbândă?

Andrei Ruse: Partea cu cititul, mie unuia, mi se pare cea mai uşoară şi are mulţi sorţi de izbândă. Aşa cum aţi văzut poate şi în descrierea cărţii, iar dacă n-aţi făcut-o, atunci cu siguranţă veţi afla în introducerea ei (care se numeşte ”Deci” , căci deci nu se pune la început şi pe noi nu ne interesează asta), pornim de la premisa că nimeni nu trebuie să citească de fapt. Pe scurt, lectura nu satisface nicio nevoie bazală, doar te deşteaptă, iar Pământul se va învârti la fel de bine în continuare şi dacă tu decizi să rămâi un idiot.

Aşadar nu ne adresăm tâmpiţilor (sau celor care vor să rămână tâmpiţi) şi deja cred că lupta e câştigată din start sau cel puţin pornim cu dreptul cu această provocare. Căci e o provocare să scoţi o astfel de carte aici şi acum, oricum ai da-o.

Mai ales că nu este o carte foarte cuminte. Dăm în sistemul de învăţământ, dăm în profesorii care de fapt terorizează cu literatura, nu educă (şi îi lăudăm pe cei care trebuie), pornim de la simbolistica simplului gest de a purta cu tine o carte în public, intrăm într-o sumedenie titluri, de la clasici prăfuiţi până la contemporani coioşi sau nu, facem nişte analogii şi analize total cretine de multe ori, ne îndrăgostim de personaje groteşti sau de criminali în serie, zburdăm prin beletristică, dar şi prin cărţi de specialitate, prin fantasy-uri şi thrillere, prin cărţi pline de erotism, mai dăm şi sfaturi pentru cupluri (din romane englezeşti, de exemplu), călătorim prin biblioteci mai mult sau mai puţin fictive, una peste alta concentrăm ceea ce înseamnă dragoste pentru cărţi şi explicăm de ce literatura este ceva necesar şi mai ales viu, în 69 de puncte total diferite care nu au cum să te lase rece.

Redacţia Loieri: Care e secretul unei Hyperliteraturi atât de populare? Credeţi că a dat lumea like pe Fe.Be. doar aşa, că e cool? Sau e altceva?

Andrei Ruse: Dacă doar ar fi dat un like, exact cum spuneţi voi, că e cool, nu cred că am fi avut traficul la fel de important şi pe site, tot timpul în creştere, nu cred că am fi avut reach-ul de multe ori triplu sau chiar mai mare decât numărul like-urilor. Şi aş mai putea continua.

Deci e altceva. Şi abordarea noastră de la început a fost altceva şi, dacă e vorba de vreun secret, acela ar fi probabil faptul că am rămas tot timpul deschişi spre greşeli, spre a experimenta, spre a schimba, şi tot timpul am visat big time şi am avut alături oameni foarte pasionaţi şi implicaţi în acest proiect.

Şi ar mai fi ceva, desigur. Extrem de multă cantitate de bere.

Redacţia Loieri: De ce stă tipa de pe coperta cărţii „69 de motive stupide ca să te apuci de citit” cu buzele ţuguiate? E chiar aşa de bună cartea încât îşi ţine respiraţia de emoţie?

Andrei Ruse: Păi în primul rând pentru că aşa am găsit-o. Fotografia adică, pe Dreamstime. Căutam genul ăla de tipă geeky / profesoară-ish, dar care să păstreze un aer sexy (pentru că Hyperliteratura e sexy în primul rând), ca o secretară nerdy dar uşor (spus) perversă, cu ceva cărţi prin preajmă. Şi când am găsit-o chiar pe aceasta, cu buzele ţuguiate ca într-un semn de mirare (Cum, tu nu citeşti? Cum adică, tu nu ştii că poţi trăi mai multe vieţi? Cum, tu nu … şamd) am zis că e foarte, foarte ok. Adică poate avea un impact bun, alături de numărul motivelor. Iar cei de la Adenium au întregit coperta.

E o copertă, aşa, mai de revistă glossy, exact cam ceea ce ne-am propus.

Redacţia Loieri: Alte proiecte publicistice de viitor? Eventual, 666 de motive serioase (+1 bonus) să citeşti Hyperliteratura? Sau Clasici în viaţă ieşiţi din puşcărie – Best of (că tot e la modă)?

Andrei Ruse: Atunci când ne-am pus în cap să scoatem prima carte-proiect Hyperliteratura, am aruncat cu multe idei. Iniţial, voiam să începem cu altceva, cu o serie de cărţi adresate strict adolescenţilor, care să prezinte clasicii altfel. Apoi ne-am tot gândit, ne-am tot sucit şi a venit asta, cu motivele stupide de a te apuca de citit (care porneşte de la titlul şi ideea unui editorial apărut pe site, dar explic mai multe în prefaţa cărţii, care, după cum am spus, se numeşte ”Deci”).

Sunt multe lucruri pe care dorim să le aflăm cu această carte. De exemplu, dacă dincolo de like-uri şi trafic, brandul nostru este atât de puternic încât să genereze cu adevărat vânzări importante de carte. Pot aceste vânzări să ne asigure un buget constant şi mai mare, pentru a dezvolta alte proiecte? Rămâne de văzut. Vor veni oamenii la lansările pe care le pregătim în ţară? Putem crea un precedent pornind de aici? Întrebările acestea ale noastre sunt doar vârful iceberg-ului, iar în funcţie de răspunsurile lor vom spune clar dacă mergem spre această direcţie editorială, dacă o dezvoltăm sau ne retragem cu coada între picioare sau o luăm de la capăt cu altceva.

Avem în plan trei titluri, 69 de motive fiind primul, cel care ar putea deschide o serie de cărţi foarte interesante. Dacă totul merge neaşteptat de bine, aş putea să zic că până la toamnă putem deja pregăti al doilea proiect, care este total diferit şi cu siguranţă mult mai interesant. Om vedea ce-o fi, dincolo de strategiile noastre de promovare, dincolo de marketing online, de like-uri şi trafic, eu mă las pe mâna şi responsabilitatea cititorilor noştri.